Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 7 martie 2012

Mergând mai departe, şi totuşi bătând pasul pe loc

– De ce tu niciodată nu vorbeşti despre celelalte ? întrebă ea, stând cu picioarele în poala lui Rob.
– Celelalte ... ce ? se miră el, captivat de direcţia discuţiei.
– Celelalte tipe. Dinaintea mea. Sigur au fost câteva.
– Au fost. La trecut. Nu mai contează acum. Nu te credeam genul ăsta de tipă, se încruntă el.
– Cum e genul „ăsta de tipă” ?
– Aşa, interesată de ... comparaţii cu trecutul.
            – Asta crezi că fac ?
            – Nu ştiu ce faci tu, dar de fiecare dată când auzeam întrebarea asta, scopul era ca tipa să încerce să se compare cu cele de dinaintea ei. Să vadă – deşi, dacă mă întrebi pe mine, era ceva total inutil – dacă ea era mai tare decât cea care a precedat-o.
              De ce era inutil ?
            – Păi ... ce femeie are curajul să recunoască, mai ales faţă de ea, că cea dinaintea ei era mai tare ?
            Blonda râse zgomots, şi aprobă:
            – Ai dreptate. Dar, să ştii că nu sunt genul ăla de tipă. Niciodată nu îmi amintesc să fi fost. Eu întreb doar fiindcă ... sunt atentă la tendinţele oamenilor, la ce spun ei, în general. Iar ăsta e un subiect pe care încă nu l-am atins. Noi doi, adică.
            – Deci nu te interesează în mod special, o încercă Rob.
– Nu. Nu în mod special, spuse ea, încercând să pară detaşată, ştiind că riscă să îi fie închisă uşa în nas. – Dar eu simt că e ceva ce nu îmi spui. Ceva ce ar trebui să ştiu.
– Hm ... ai dreptate, recunoscu Rob. – E ceva ce nu îţi spun. Şi probabil că nici nu îţi voi spune. Nu voi spune nimănui.
– De ce ? Nu ai încredere în mine ?
– Nu e vorba de asta. Tocmai că am încredere în tine. Şi te cunosc. Ştiu exact ce se va întâmpla dacă îmi deschid gura. Ţin al tine, poate mai mult decât credem vreunul dintre noi. Vreau să fim împreună. Dar pentru asta, amândoi avem nevoie să tăcem din gură. Tu să nu pui anumite întrebări, iau eu să nu dau răspunsuri la întrebările acelea. Eu am nevoie să îmi promiţi că nu mă vei mai întreba despre cea dinaintea ta.
            – Deci a fost una mai specială ...
            – Mereu se găseşte una care ajunge la cupă înaintea ta.
            –- Ah, modestule, dă-mi voie să îţi curăţ epoleţii de praf ! râse ea şi făcu gestul de a da la o parte ceva de pe umerii lui.
            – Ştii ce vreau să spun.
            – Mda.
            – Cum spuneam, vreau să fim împreună, şi să rămânem împreună, cât de mult putem ...
            – De ce nu „pentru totdeauna” ?
            – Sunt realist. Aşa ceva nu e posibil.
            – Deci te aştepţi să ne despărţim la un moment dat.
            – Da. Şi sper ca acela să fie momentul în care eu voi muri.
            – De ce să mori doar tu ? Eu nu pot muri ?
            Rob făcu o pauză. Apoi reluă:
            – După cum spuneam, vreau să fim împreună, dar pentru asta, fantomele mele trebuie să rămână acolo unde sunt. Nu mă întreba ce a fost înainte de tine. Au fost vremuri negre. Evul Mediu spiritual. Încerc să devin un om mai bun, fiindcă meriţi un om bun. Tot ce îţi cer este să nu sapi în trecut.
            – Ţi-e greu să scapi de el, ha ?
           – Dacă nu te-aş cunoaşte mai bine, aş spune că ştii exact despre ce vorbesc, murmură el şi o privi cu luare aminte.
            Da, ea ştia exact despre ce vorbea el.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu